- înveşmântáre
- s. f., g.-d. art. înveşmântärii; pl. înveşmântäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
înveşmântáre
Look at other dictionaries:
înveşmântare — ÎNVEŞMÂNTÁRE, înveşmântări, s.f. Acţiunea de a (se) înveşmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [var.: învesmântáre, învestmântáre s.f.] – v. înveşmânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVEŞMÂNTÁRE s. v. îmbrăcare. Trimis de… … Dicționar Român
învesmântare — ÎNVESMÂNTÁRE s.f. v. înveşmântare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
îmbrăcare — ÎMBRĂCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbrăca şi rezultatul ei; îmbrăcat1. – v. îmbrăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îmbrăcare ≠ dezbrăcare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎMBRĂCÁRE s. 1. echipare, înveşmântare.… … Dicționar Român
învestmântare — ÎNVESTMÂNTÁRE s.f. v. înveşmântare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
înveşmântătură — înveşmântătúră s.f. (înv.) 1. înveşmântare, îmbrăcare. 2. investitură (într o funcţie). Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
